Copiii cu dizabilităţi au nevoie de un sprijin suplimentar pentru a se putea integra în şcoală şi în societate
Educaţia nu trebuie să fie un privilegiu, diferenţele dintre copii sunt fireşti, iar şcoala trebuie să fie echitabilă şi să dispună de servicii adecvate, în special pentru cei cu risc de părăsire timpurie a şcolii. De aceea, grupul ţintă al proiectului „Să redescoperim școala” este format din 2.400 de copii cu dizabilităţi (deficienţe de auz, de vorbire, locomotorii, de integrare psiho-comportamentală-autism, diabet cf ANPH), cu risc de părăsire timpurie a şcolii, 2.400 de părinţi/tutori ai acestora, 400 persoane din cadrul personalului implicat în dezvoltarea de programe de prevenire a fenomenului de părăsire a şcolii.
Statistica Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap arată creşteri ale tinerilor/copiilor cu dizabilităţi (56.526 de copii în 2005), lucru care duce la o presiune reală asupra învăţământului de a asigura şi garanta integrarea educaţională a preşcolarilor şi elevilor cu dizabilităţi cu impact asupra integrării ulterioare pe piaţa muncii şi cea socială.
Copiii – preşcolari şi elevi – cu dizabilităţi au nevoie de un sprijin suplimentar pentru a se putea integra în şcoală şi în societate. Acest sprijin trebuie să se materializeze prin identificarea şi implementarea unor servicii educaţionale adecvate dizabilităţilor respective, care să asigure nu numai cunoştinţe profesionale, dar şi competenţe cheie, abilităţi şi aptitudini, care să faciliteze integrarea reală pe piaţa muncii şi socială.
Numărul celor cu dizabilităţi care părăsesc timpuriu şcoala este în creştere din cauza marginalizării, a lipsei oportunităţilor, a metodelor educaţionale adaptate şi a aptitudinilor profesionale reduse ale celor responsabili cu formarea lor. Încă există copii care nu sunt luaţi în evidenţă şi nu beneficiază de niciun serviciu educaţional.
Timpul redus de implementare a unor soluţii inovatoare, resursele inexistente, precum şi formarea responsabililor cu educaţia acestor preşcolari şi elevi – fac imposibilă obţinerea unor rezultate bune şi reduc impactul unor măsuri educaţionale alternative care să sprijine politica generală de integrare a copiilor cu dizabilităţi în cadrul unui angajament sistematic de rezolvare a situaţiei persoanelor dezavantajate.
Este nevoie de o pregătire generală a profesioniştilor, pentru a comunica corespunzător cu aceşti copii şi cu familiile lor. Copiii, preşcolarii şi elevii au nevoie de noi modalităţi practice de implementare a principiului „egalităţii de şanse” în interiorul dar şi în afara cadrului formal din şcoală.
Lasă un răspuns