Reforma educaţiei a impus conceptul de „educaţie incluzivă”, precum şi necesitatea reexaminării şi extinderii rolului învăţământului obişnuit, pentru ca acesta să se adapteze cerinţelor tuturor copiilor.
Un sistem educaţional modern presupune abordări inovatoare, care să recunoască diferitele cerinţe educaţionale, precum şi măsuri adecvate, care să asigure o educaţie riguroasă tuturor.
Cerinţele educaţionale diferite impun şcolii şi societăţii crearea şi dezvoltarea unor abordări/servicii diferenţiate, care să acţioneze continuu, în vederea prevenirii şi reducerii fenomenului de părăsire a şcolii.
Astfel, proiectul răspunde următoarelor chestiuni punctuale:
• priorităţii Strategiei Europene de Ocupare privind promovarea integrării „grupurilor dezavantajate”, dat fiind potenţialul insuficient recunoscut al „grupurilor dezavantajate, precum minori şi persoane cu dizabilităţi”, precum şi faptul că excluziunea de pe piaţa muncii continuă să fie o problemă;
• nevoii de îmbunătăţire a calităţii resurselor umane identificate în cadrul PNR, prin crearea condiţiilor necesare pentru ca „abilităţile şi competenţele furnizate să răspundă cerinţelor pieţei muncii şi să fie accesibile tuturor indivizilor, în particular categoriilor dezavantajate, care au nevoie de sprijin pentru a putea avea acces la educaţie şi formare profesională de calitate”;
• nevoilor identificate de Cadrul Strategic Naţional de Referinţă (CSNR) privind combaterea „excluziunii sociale” şi asigurarea „egalităţii de şanse” – concentrată pe „grupuri vulnerabile, tineri, în special persoane cu dizabilităţi şi persoane cu deficienţe de învăţare”;
• nevoii identificate în cadrul DCI „de a construi şi de a structura un sistem de educaţie şi formare profesională, integrare a practicilor educaţionale incluzive şi dezvoltare de programe destinate persoanelor cu dizabilităţi„;
• obiectivului Strategiei naţionale pentru protecţia, integrarea şi incluziunea socială a persoanelor cu handicap, referitor la integrarea socială.
Lasă un răspuns