Cercetarea a urmărit să identifice nivelul de integrare a copilului cu dizabilitate în mediul școlar
Prin această cercetare ne-am propus să explorăm opiniile părinților cu copii cu cele 5 tipuri de dizalilități care au constiutuit grupul țintă al proiectului (vorbire, auz, locomotor, diabet, autism). Cercetarea a urmărit să identifice nivelul de integrare a copilului cu dizabilitate în mediul școlar și îndeplinirea nevoilor educaționale ale copilului de către școală, așa cum apar ele în reprezentărilor părinților lor.
Cei mai mulţi dintre copiii cu dizabilităţi ce au format eşantionul studiului au vârsta cuprinsă între zece şi 14 ani (49.5%) și între cinci şi nouă ani (37.4%). Astfel, cantitatea cea mai mare de informaţie culeasă are în vedere mai degrabă primele niveluri de învăţământ. În acest sens, ciclurile de învăţământ cel mai bine reprezentate în cadrul eşantionului, din punct de vedere numeric, sunt cel primar (140 de cazuri, 44.7%) şi cel gimnazial (95 de cazuri, 30.3%). Cel mai slab reprezentat nivel de învăţământ este cel liceal (21 de elevi).
În ceea ce priveşte forma de şcolarizare pe care o urmează copiii cu dizabilităţi din eşantionul studiului, aceştia sunt încadraţi într-o măsură aproape egală în învăţământul de masă şi cel special (tabelul 3). În acest sens, fie că este vorba de grădiniţe speciale (2.6%), şcoli speciale (37.4%), centre de zi (3.5%), licee speciale (2.6%) sau învăţământ la domiciu (2.6%), forma specială de învăţământ însumează 48.7% din cazuri (comparativ cu 50.3% învăţământ de masă).
Privind însă la structura diferitelor niveluri de învăţământ pot fi observate unele diferenţe. Pe măsură ce înaintează în vârstă şi trec la niveluri superioare de învăţământ, copiii cu dizabilităţi se îndreaptă mai degrabă spre forme speciale de şcolarizare. Copiii de vârstă preşcolară urmează într-o mai mare măsură grădiniţe de masă, în ciclul primar învăţământul de masă şi cel special sunt reprezentate într-o măsură relativ egală, urmând ca în ciclul gimnazial să predomine formele speciale. Continuarea trendului şi în ciclul liceal este dificil de sugerat în cazul de faţă datorită numărului mic de cazuri (21).
Ideea potrivit căreia pe măsură ce copiii cu dizabilităţi înaintează în vârstă sunt transferaţi dinspre învăţământul de masă spre cel special, sugerată prin analiza diferenţiată a formelor de învăţământ, pare să fie confirmată în urma analizei detaliate a parcursului lor educaţional. În acest sens, 24.3% din copiii cu dizabilităţi cuprinşi în eşantion au urmat şi un alt tip de grădiniţă/şcoală.
Care sunt motivele care au determinat părinţii copiilor cu dizabilităţi să-i transfere spre alte forme de şcolarizare?
Principalele motive ale acestei schimbări ţin de nivelul scăzut al implicării cadrelor didactice în procesul educaţional (35.1 %) şi de absenţa tratamentului de specialitate (34.1%). De asemenea, mai conduce la transfer şi discriminarea percepută de părinţi ca venind din partea cadrelor didactice (18.6%), relaţia copiilor cu ceilalţi colegi de grădiniţă/şcoală (14.4%) şi distanţă faţă de unitatea de învăţământ (9.3%).
Citiți în documentul de mai jos cercetarea completă.
Raport cercetare calitativa(1)
Lasă un răspuns